tamesâ  ta|me|sâ  [AF]

  1. v.tr. passâ un materiâl traviers di un tamês o ancje traviers di un altri imprest che al straten impuritâts, tocs o parts che a son plui grandis di une cierte dimensionl'an cu ven o cuinçarai il garofolâr plui adore, o straplantarai lis tarcetis dongje la merlete, li che nol bat soreli, o tamesarai la tiere par dislidrisâ la ribine (Giuliana Pellegrini, Gotis); lôr, invezit, chês tabaconis, a gjoldevin a tamesâ, une, dôs, trê voltis chel polvar biont (Pieri Menis, La gjate)
    Var. temesâ , tamisâ
    Cfr. drazâ , crivelâ , vandi
  2. v.tr. (fig.) valutâ cuntune comparazion, cuntun confronto starìn atents sun cemût che a laran indenant lis robis e o tamesarìn il compuartament dai oms e dai partîts tal vignî incuintri aes esigjencis dai Cjargnei (Renzo Balzan, Autonomie cjargnele)
    Sin. caratâ , misurâ , stimâ , valutâ , vandi , scrutinâ , provinâ
  3. v.tr. (fig.) fâ un dam, soredut jemplant di busis come un tamês o fasint a tocs piçuii liberadôrs [cui bombardaments] a vevin tamesât Osôf, Vençon, Udin, Pagnà, Vile Vuarbe e compagnie (Alan Brusini, Alpin jo mame!)
    Sin. drazâ , crivelâ
  4. s.f. (fig.) fâ un dam puartant vie robe[i laris] a tamesavin cjars e careti cu la marcansia che a vevin sù (Novella Cantarutti, "Sì che i vevi na marosa")
    Sin. drazâ , netâ , slizerî
  5. v.tr. (fig.) tratâ in maniere severe, cun durece, ancje cun violenceno stâ a vê poura, che a no son di chê gjinia che a ti à tamesât (Stiefin Morat, Kebar krossè)
    Sin. drazâ , massacrâ , sdrumâ , disfâ , distruzi , copâ , sassinâ , pestâ , petenâ
    1. bati a fuart intun confront, intune competizion e v.i.o pensavin di vinci e invezit nus àn tamesât