drazâ  dra|zâ  [CO]

  1. v.tr. passâ un materiâl traviers di un draç o ancje traviers di un altri imprest che al straten impuritâts, tocs o parts che a son plui grandis di une cierte dimensiondrazâ il forment
    Cfr. tamesâ , crivelâ , vandi
  2. v.tr. (fig.) valutâ cuntune comparazion, cuntun confronto cjapi dutis lis ideis, dutis lis pinions, lis met tun grant tamês […] e po lis drazi ben ben: o ten lis buinis (Pieri Somede dai Marcs, O mi ricuardi)
    Sin. caratâ , misurâ , stimâ , valutâ , vandi , scrutinâ , provinâ
  3. v.tr. (fig.) fâ un dam, soredut jemplant di busis come un draç o fasint a tocs piçuiil maressial ju draze cuntune rafiche de sô pistolmachine (Alan Brusini, Par stradis lungjis); ulîf benedet par brusâlu su la puarte de cjase cun chê di slontanâ la tampieste, che l’an passât e veve drazât dut (Carlo Zanini, Musiche dai striceis)
    Sin. tamesâ , crivelâ
    1. fâ une vore di dams, in gjenerâlla vuere che e veve drazade la Italie fûr par fûr e il mont intîr, e jere finide di pôc (Pieri Menis, Sul agâr)
  4. v.tr. (fig.) tratâ in maniere severe, cun durece, ancje cun violenceal Sanremo dal an dopo al puarte une cjançon in efiets brutute. La jurie lu draze. Ma lui al va dilunc a zirâ il continent e al met jù il so prin album (Mauro Missana, Miani: un tribût al Friûl)
    Sin. tamesâ , massacrâ , sdrumâ , disfâ , distruzi , copâ , sassinâ , pestâ , petenâ
    1. bati a fuart intun confront, intune competizion e v.i.