valutâ  va|lu|tâ  [AF]

  1. v.tr. esaminâ cirint di capî il so valôr, la sô cualitât, la sô impuartance e v.i."Par chel che al rivuarde il teren, nissun come lui, dotôr, che al è gjeolic al sepi valutâ la sô tignince […]" (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); Fatime e Bruno, plui concrets di jê, a fasevin un grum di conts par valutâ la ereditât di Eve (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
    Sin. analizâ , esaminâ , indagâ , scrutinâ , studiâ , vandi , stimâ , caratâ
    1. pensâ se alc al è just, se al covente, se si à di fâ e v.i.nol saveve valutâ se lis voris informatichis davueltis e chês programadis a jerin dutis necessariis (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
      Sin. stimâ , considerâ , calcolâ , viodi , pensâ , decidi , capî