vandi  van|di  [CO]

  1. v.tr. [TS] agr. lavorâ i grans cu la val, scjassantju in maniere che la semence, che e pese di plui, si poi jù e la bule e svoli viela siale sul font de val di vandi (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. valâ , svalâ
    Cfr. buratâ
  2. v.tr. (fig.) valutâ e selezionâ cuntun ciert criteri, soredut cun severitâti valôrs che nus restin daspò dal vandi cence dûl che i mudaments sociâi a àn fat tai ultins agns (Agnul di Spere, Recension di Renzo Balzan, Vitis in Cjargne e misteris tal cûr, ed. Ribis, Udin, 1985)