vandi
van|di
[CO]
-
v.tr.
[TS]
agr.
lavorâ i grans cu la val, scjassantju in maniere che la semence, che e pese di plui, si poi jù e la bule e svoli vie:
la siale sul font de val di vandi (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. valâ
, svalâ
Cfr. buratâ
-
v.tr.
(fig.)
valutâ e selezionâ cuntun ciert criteri, soredut cun severitât:
i valôrs che nus restin daspò dal vandi cence dûl che i mudaments sociâi a àn fat tai ultins agns (Agnul di Spere, Recension di Renzo Balzan, Vitis in Cjargne e misteris tal cûr, ed. Ribis, Udin, 1985)