tibiâ  ti|bi|â  [AF]

  1. v.tr., v.intr. cjalcjâ cui pîts[i ôcs] a vevin cûr di tibiâ ator a sbitiâ sui marcjepîts e sui pedrâts (Maria Forte, I ôcs di Miute); cjapiti sù cun lui a cjaval e vait a spas in campagne. Jentre cence pôre tun cjamp di cjanaipe e tibie dut cence dûl (Andreina Nicoloso Ciceri, I trê cjadreons - Racconti popolari friulani I); lis monts a venti che a sglinghinavin di mil colôrs, a fuarce di tantis rosutis che a jerin nassudis culà, sui prâts che lôr ju vevin tibiâts (Josef Cjargnel, Lis striis de Cjargne)
    Sin. pescjâ2 , calpestrâ , talpassâ , folpescjâ , folpeâ , malabiâ
    Var. tabiâ
  2. v.tr. (fig.) fâ damsploiis, sglavins, burlaçs e diluvions a tibiin dispès ancje il nestri Friûl (Alessio Potocco, Timp no ’nd e’ plui, si scuen fâ alc daurman)
    Sin. pescjâ2 , bati , pestâ , fruçâ , cruziâ , lambicâ , tormentâ , travaiâ , tudâ , tumiâ , sassinâ , malabiâ
    1. tignî sometût, oprimût o reprimûtnissun berlave, nissun al sgrasaiave comants ni al spaurive e al tibiave chel dongje (Ivano Urli, Storie di Min); [il vescul] al lassà cjapâ par moderniscj i predis plui seris e preparâts e ju tibià (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê); la Cine e continue a tibiâ il Tibet, cuntune invasion che e dure dal 1950: repression, omicidis e torturis (Marc Stolf, Tibet: e continue la repression cinese)
      Sin. pescjâ2 , bati , sotanâ , somerzi , talpassâ , cruziâ , lambicâ , tormentâ , travaiâ , tudâ , tumiâ , fruçâ , malabiâ