cjalcjâ  cjal|cjâ  [AF]

  1. v.tr. someti a une pressionune des sioris e sunsurà alc riduçant a chê altre e daspò e cjalcjà un tast [dal jukebox] (Agnul di Spere, L'avignî di Antoni Cossâr)
    Sin. fracâ , premi2 , pressâ , scliçâ
    1. someti a une pression cjaminant parsoredut al jere strafont, e cjalcjâ un bâr di jerbe al jere come meti un pît parsore une sponze (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
      Sin. pescjâ2
    2. fâ jentrâ cuntune pressional comandà un pacut di tabac, e ancje lui al cjalave parsot Eliseo, intant che al cjalcjave il tabac dentri de pipe (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    3. (ancje ass.) causâ a cdn. un sens di opression e di scjafoiament intant che al duarchel on, che al seave cun lôr, al are un cjalcjut e el so spirt, trasformât in avon, i à servît par lâ a cjalcjâ (Popolâr - Istitût di Ricercje Achil Telin, L'avon, spirt dal cjalcjut - Tiaris di Acuilee)
      Sin. vencolâ
  2. v.tr. (fig.) fâ jentrâ cun fuarce alc di imateriâlune ditature che ti cjalcjave dentri principis identitaris cuintri des minorancis (Walter Tomada, Pre Bepo Marchet, il cjantôr de anime dai furlans)
    Sin. cjaçâ
  3. v.tr., v.intr. (fig.) meti in evidence une o plui peraulis cuntune inflession de vôs"Va bene, così sembrava anche a me, ma d'ora in poi si ricordi bene," e al cjalcjave su la peraule, "non scriva più quella sigla, siamo intesi…"- (Pieri Somede dai Marcs, Un cuatri in italian)
    Sin. acentâ , articolâ , enfatizâ , marcâ , rimarcâ , segnâ , sotlineâ
  4. v.tr., v.intr. (fig.) dâ plui vivôr, plui pês, plui impuartance e v.i.po dâsi duncje che David al vedi rumiât, tai agns de lontanance e cu la cussience de maturitât, lis umiliazions, lis diferencis, lis traviersiis de infanzie, cjalcjant di plui sul aspiet negatîf (Antoni Beline, Turoldo e il so Friûl)
    Sin. acentuâ , evidenziâ , marcâ , rimarcâ , sfuarçâ , cjariâ