cragnarie  /-ì-/  cra|gna|ri|e  [CO]

  1. s.f. materiâl che al è sporc e che al sporcje
    Sin. sporc , cragnerie , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie
    1. robe sporcje, ogjet sporc
      Sin. porcarie , cragnerie , cragneç , sporcheç , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie
  2. s.f. cundizion dal jessi sporc
    Sin. sporc , sporcjisie , cragnerie , sporcjetât , cragne
  3. s.f. (coloc., pop.) ce che al è stât fat mâl, che nol plâs, che al è brut daûr di criteris estetics, tecnics, artistics, e v.i.
    Sin. boiade , cjiade , mierde , orôr , putanade , stupidade , porcarie , cagade , cazade , sporcjarie , cragne
    1. persone o robe che no plâs, che no à valôr, che no sa fâ, che si vûl definî in maniere une vore negative:  ogni tant, [i rivave par pueste] cualchi pac de Cine (la solite cragnarie eletriche che a cjolin su internet e che no si rive mai a imbusâ te casselute des letaris) (Igor Londero, Delit in vie del Lavoro)
  4. s.f. robe che no covente, che no zove, che no vâl nuie
    Sin. catan , strafaniç , fufigne , striament , porcarie , cragne
  5. s.f. robe di nissune impuartance:  cuant che si ven brincâts dal idealisim sociâl, la ricompense sclagne di cuatri carantans si piert intes pleis des cragnariis (Barbara Cinausero, Cuant che la nazion e clame!)
    Sin. cagnere1 , fufigne , boiade , stupidade , cazade , cagade , cragne
  6. s.f. (fig.) degradazion o miserie umane, morâl o azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâl:  al scjampe, spreseant la buteghe, la cragnarie e lis tradizions furlanis; al va pal mont a cirî furtune e innomine (Pieri Piçul, Ristret de storie da la art furlane II)
    Sin. miserie1 , porcarie , carognetât , soçarie , perversion , vergogne , sporcjarie , sporcjetât , cragne
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl