cragnarie
/-ì-/
cra|gna|ri|e
[CO]
-
s.f.
materiâl che al è sporc e che al sporcje
Sin. sporc
, cragnerie
, sporcjarie
, sporcjerie
, sporcjetât
, sporcjisie
-
robe sporcje, ogjet sporc
Sin. porcarie
, cragnerie
, cragneç
, sporcheç
, sporcjarie
, sporcjerie
, sporcjetât
, sporcjisie
-
s.f.
cundizion dal jessi sporc
Sin. sporc
, sporcjisie
, cragnerie
, sporcjetât
, cragne
-
s.f.
(coloc., pop.)
ce che al è stât fat mâl, che nol plâs, che al è brut daûr di criteris estetics, tecnics, artistics, e v.i.
Sin. boiade
, cjiade
, mierde
, orôr
, putanade
, stupidade
, porcarie
, cagade
, cazade
, sporcjarie
, cragne
-
persone o robe che no plâs, che no à valôr, che no sa fâ, che si vûl definî in maniere une vore negative:
ogni tant, [i rivave par pueste] cualchi pac de Cine (la solite cragnarie eletriche che a cjolin su internet e che no si rive mai a imbusâ te casselute des letaris) (Igor Londero, Delit in vie del Lavoro)
-
s.f.
robe che no covente, che no zove, che no vâl nuie
Sin. catan
, strafaniç
, fufigne
, striament
, porcarie
, cragne
-
s.f.
robe di nissune impuartance:
cuant che si ven brincâts dal idealisim sociâl, la ricompense sclagne di cuatri carantans si piert intes pleis des cragnariis (Barbara Cinausero, Cuant che la nazion e clame!)
Sin. cagnere1
, fufigne
, boiade
, stupidade
, cazade
, cagade
, cragne
-
s.f.
(fig.)
degradazion o miserie umane, morâl o azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâl:
al scjampe, spreseant la buteghe, la cragnarie e lis tradizions furlanis; al va pal mont a cirî furtune e innomine (Pieri Piçul, Ristret de storie da la art furlane II)
Sin. miserie1
, porcarie
, carognetât
, soçarie
, perversion
, vergogne
, sporcjarie
, sporcjetât
, cragne