cragnarie  /-ì-/  cra|gna|ri|e  [CO]

  1. s.f. materiâl che al è sporc e che al sporcje
    Sin. sporc , cragnerie , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie
    1. robe sporcje, ogjet sporc
      Sin. porcarie , cragnerie , cragneç , sporcheç , sporcjarie , sporcjerie , sporcjetât , sporcjisie
  2. s.f. cundizion dal jessi sporc
    Sin. sporc , sporcjisie , cragnerie , sporcjetât , cragne
  3. s.f. (coloc., pop.) ce che al è stât fat mâl, che nol plâs, che al è brut daûr di criteris estetics, tecnics, artistics, e v.i.
    Sin. boiade , cjiade , mierde , orôr , putanade , stupidade , porcarie , cagade , cazade , sporcjarie , cragne
    1. persone o robe che no plâs, che no à valôr, che no sa fâ, che si vûl definî in maniere une vore negativeogni tant, [i rivave par pueste] cualchi pac de Cine (la solite cragnarie eletriche che a cjolin su internet e che no si rive mai a imbusâ te casselute des letaris) (Igor Londero, Delit in vie del Lavoro)
  4. s.f. robe che no covente, che no zove, che no vâl nuie
    Sin. catan , strafaniç , fufigne , striament , porcarie , cragne
  5. s.f. robe di nissune impuartancecuant che si ven brincâts dal idealisim sociâl, la ricompense sclagne di cuatri carantans si piert intes pleis des cragnariis (Barbara Cinausero, Cuant che la nazion e clame!)
    Sin. cagnere1 , fufigne , boiade , stupidade , cazade , cagade , cragne
  6. s.f. (fig.) degradazion o miserie umane, morâl o azion, compuartament di condanâ dal pont di viste morâlal scjampe, spreseant la buteghe, la cragnarie e lis tradizions furlanis; al va pal mont a cirî furtune e innomine (Pieri Piçul, Ristret de storie da la art furlane II)
    Sin. miserie1 , porcarie , carognetât , soçarie , perversion , vergogne , sporcjarie , sporcjetât , cragne