arût  a|rût  [CO]

  1. adi. che al è caraterizât di autenticitât e purece, che nol à altris elements o contaminazionsa interpolin tal discors peraulis e formis talianis, dongje di peraulis e formis furlanis arudis (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. pûr2 , autentic , vêr , patoc , sclet , rampit
    Var. rût1
    1. cence nuie altri dongjea puartavin tai cjamps pignatonis di mignestre di fasûi arûts par gustâ (Alviero Negro, I piavots, Titon e la spagnole)
      Sin. sôl , bessôl
      Cfr. discolç
  2. adi. tant che rinfuarcitîf, par dî che alc o cdn. al è propit intune cierte maniereno je la tonie - che fâs il frari; / chel là l'è propri - Zaneto... arût (Zaneto, Il gno ritrat)
    Sin. autentic , biel e bon , crei , naturâl , patoc , perfet , piturât , rampit , sclet , spacât , spudât , vêr