piturât  pi|tu|rât  [FO]

  1. p.pass., adi. viôt piturâ , viôt piturâsi
  2. adi. decorât cun figuris coloradischês gleseutis sul fâ de nestre, a vevin di jessi dutis pituradis cui fats de storie sacre o de vite di Crist (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); Anute e rivà cul bocâl piturât a rosis rossis e blu e e jemplà dôs tacis di blanc (Pieri Menis, Sul agâr)
    1. rapresentâts cun colôrssul mûr, de bande de cort, e je piturade une Madone che e somee di chês che a son tes anconis su lis beorcjis (Dino Virgili, Cjase Basse)
    2. (estens.) rapresentât cun figuris, ancje se no cu la tecniche de pituremi pareve di jessi devant di un tribunâl di chei de rivoluzion francese che si viodin piturâts sui libris (Pieri Somede dai Marcs, Gnot clare gnot scure)
  3. adi. che al è stât tratât cun piture, vernîs o altris sostancisla ostarie e jere une grande stanzie cul sofit bas e i mûrs piturâts di vert (Carlo Sgorlon, Prime di sere); la cusine cul solâr di breis pituradis cul pais e lustradis a cere, e veve un barcon che al dave su la stradute (Roberto Ongaro, Il muc); la vetrine - gratade e piturade par ben - e à di vê almancul setante agns (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. colorât , intenzût , invernisât , tenzût , vernisât
  4. adi. che al è stât sometût a tintureil professôr di latin e talian si clamave F…, simpri ben vistût di scûr, cuntune barbute nere (o ai pôre che e fos ben piturade) (Pieri Somede dai Marcs, Un cuatri in italian); i siei cjavei neris piturâts i levin jù a slas pes spalis (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. colorât , intent , intenzût , invernisât , tenzût , vernisât
  5. adi. (scherç.) sbeletât, spec. in maniere pesantela sô femine ae casse, ferme come il vidul su la cruchie, la muse piturade, pronte sui bêçs cu lis mans plenis di anei (Alan Brusini, Par stradis lungjis); e jere une vedrane in gringule ma stagjonade, dute piturade (Pieri Somede dai Marcs, A Aquilee)
    Sin. pituraçât , trucât
  6. adi. (fig.) che al à un ciert colôr, une cierte forme, un ciert aspiet, come se al fos opare di un artistil cîl al jere piturât di nûi e di seren e il bosc, viers la mont, al jere a covis di colôrs secont la cualitât dai lens (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
  7. adi. (fig.) che al è rapresentât o considerât intune cierte maniereOnde Furlane piturade fin îr come une cove di estremiscj e je deventade un pulpit di furlanetât là che ancje i talianiscj si tegnin in bon di jessi invidâts a fevelâ e a discuti (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    Sin. descrit , presentât
    1. metût fûr, publicât cun scjassi viodeve za piturât suntun gjornâl de oposizion, cun tant di fotografie sot di un titul bocon par ca (Fabian Ros, Il lôf)
  8. adi. (fig.) di sensazion, sintiment, emozion e v.i., che si viôt a clâr tal aspietCatin e tornà indaûr doi dîs dopo, scunide di fam e cui fruts che a vevin piturât tai voi i spavents di chel viaç (Maria Forte, Dome la cjampanute di Sant Bortul)
  9. adi. (fig., scherç.) une vore dongjeal è un maledet, il torment de cjase, e po al è simpri piturât sun chê mostre di radio (Pieri Somede dai Marcs, Barbane)
    Sin. tacât
  10. adi. (fig.) de misure justechel vistît i sta piturât (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. a pinel , di pinel
    1. di forme une vore biele, elegantee à une vitine piturade (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Polirematichis e espressions idiomatichis