papin
/-ìn/
pa|pin
[CO]
-
s.m.
(coloc.)
colp dât cu la man vierte:
cu la code dal voli al steve atent che di so pari no i rivàs un altri papin (Raffaele Serafini, Contis sot spirt);
o volarès cjalâle in muse e molâi un pâr di papins di chei che o sai jo (Laurin Zuan Nardin, Tuuut... Tuuut... Tuuut...)
Sin. cinc
, papavar
, patafade
, sberle
, pataf
, garoful di cinc fueis
, papine
, sberlot
, cerforâl
, slavedincj ipon.
, scufiot ipon.
Cfr. sgarduf
, sganaf
, ruf
, vuaìne
, pache
, slep
, slepe
, vuadule