scufiot  /-òt/  scu|fi|ot  [CO]

  1. s.m. colp dât cu la man vierte pal cjâf o in câs ancje te musecuant che al jere a cjase il vieli, in fat, a jerin scufiots e pidadis tal cûl, ogni dì, par ogni robe che al faseve o che nol faseve (Roberto Ongaro, Il muc); si jere cjapât doi scufiots dal cjapitani parcè che nol veve ubidît ai ordins di un caporâl (Checo Tam, La vuere di Checo); mi à molât, a mut, un tâl scufiot te muse che mi cise ancjemò (AAVV, Sul florî)
    Cfr. sberlot , sberle , pataf , fotecje , concje , fonghe , patafade