scufiot
/-òt/
scu|fi|ot
[CO]
-
s.m.
colp dât cu la man vierte pal cjâf o in câs ancje te muse:
cuant che al jere a cjase il vieli, in fat, a jerin scufiots e pidadis tal cûl, ogni dì, par ogni robe che al faseve o che nol faseve (Roberto Ongaro, Il muc);
si jere cjapât doi scufiots dal cjapitani parcè che nol veve ubidît ai ordins di un caporâl (Checo Tam, La vuere di Checo);
mi à molât, a mut, un tâl scufiot te muse che mi cise ancjemò (AAVV, Sul florî)
Cfr. sberlot
, sberle
, pataf
, fotecje
, concje
, fonghe
, patafade