papavar  /-pà-/  pa|pa|var  [CO]

  1. s.m. non di plui speciis de famee des Papaveraciis, in particolâr di Papaver Somniferum e Papaver rhoeasco jari frut e no vevi scuela, jo lavi jù pai cjamps di borc Sant Roc a cuei flôrs. Jarin margaritis, papavars, garofui salvadis e cualchi flôr di trifuei (Ranieri Mario Cossâr, Storiutis gurissanis); di Istât chel prât al jere plen di papavars ros, barburicis celestis e paveis di tancj colôrs (Checo Tam, Micio-Micion)
    Var. povâr , crize
    Cfr. confenon , papavar salvadi
  2. s.m. cui che al à podê intune jerarchiei santui dai plui grues interès a messedin la pastele e i papavars de alte burocrazie le rumiin (Josef Marchet, Autonomie e moralitât); une caroce tîr a sîs cun dentri un siôr ben vistût, che al scugnive sei un papavar in grant (Alan Brusini, Come tai romançs)
  3. s.m. [BF] (fig., coloc.) pataf, colp dât cu la man vierte"Se al mi ven dongje cun cualchi scherç al cjape un papavar su la muse!" (Quintino Ronchi, Destin)
    Sin. cinc , pataf , patafade , sberle , papin , garoful di cinc fueis , papine , sberlot , slavedincj ipon. , scufiot ipon. , cerforâl , cinghinot
Polirematichis e espressions idiomatichis