papavar
/-pà-/
pa|pa|var
[CO]
-
s.m.
non di plui speciis de famee des Papaveraciis, in particolâr di Papaver Somniferum e Papaver rhoeas:
co jari frut e no vevi scuela, jo lavi jù pai cjamps di borc Sant Roc a cuei flôrs. Jarin margaritis, papavars, garofui salvadis e cualchi flôr di trifuei (Ranieri Mario Cossâr, Storiutis gurissanis);
di Istât chel prât al jere plen di papavars ros, barburicis celestis e paveis di tancj colôrs (Checo Tam, Micio-Micion)
Var. povâr
, crize
Cfr. confenon
, papavar salvadi
-
s.m.
cui che al à podê intune jerarchie:
i santui dai plui grues interès a messedin la pastele e i papavars de alte burocrazie le rumiin (Josef Marchet, Autonomie e moralitât);
une caroce tîr a sîs cun dentri un siôr ben vistût, che al scugnive sei un papavar in grant (Alan Brusini, Come tai romançs)
-
s.m.
[BF]
(fig., coloc.)
pataf, colp dât cu la man vierte:
"Se al mi ven dongje cun cualchi scherç al cjape un papavar su la muse!" (Quintino Ronchi, Destin)
Sin. cinc
, pataf
, patafade
, sberle
, papin
, garoful di cinc fueis
, papine
, sberlot
, slavedincj ipon.
, scufiot ipon.
, cerforâl
, cinghinot
Polirematichis e espressions idiomatichis