boboròs  bo|bo|ròs  [CO]

  1. s.m. figure imagjinarie che e fâs pôre ai fruts, che e puarte vie i fruts triscjdidu digu dele / ti mangji une orele, / o clami il boboròs / ti met intal so cos, / il cos al è za plen, / anìn a puartâ fen (Popolâr - Zuan Nazzi Matalon, Ottorino Burelli, Sacheburache); par fâ stâ a cjaso ju fruts la sero dopo sunado la Ave Mario e ero incaricado la "Bobò" o lu "Boboròs" (Pieri Pinçan, Contos e riguarts)
    Sin. bobò , babau , bobòs
    Cfr. gjate marangule , mari de gnot , marangule