sberle
/sbè-/
sber|le
[CO]
-
s.f.
colp dât cu la man vierte:
la storie e je finide a sberlis e sclanfars (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
chê peraule butade in muse cun asse par ofindi e jê stade par me piês che nô une sberle (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Sin. pataf
, pituf
, patafade
, sberlot
Cfr. scufiot
, slavedincj
, manledrôs
, pache
-
s.f.
(fig.)
azion o fat che al fâs une vore di dam, che al umilie, che al bute jù e v.i.:
dal cjamp di concentrament di Marchtrenk, in Austrie, dulà che nus vevin sierâts dopo la sberle di Cjaurêt, o jerin partîts par «ignota destinazione» (Pieri Menis, Il «miracul» di un ûf)
Sin. patafade
, sgnesule
, tonade