barbe1  bar|be  [BF, CO, FO, TS]

  1. s.f. pêi che a cressin te part basse de musebarbe dure; barbe rice; barbe di frari; barbe rosse; une ponte di barbe bionde sot la bocje (Maria Forte, Cjase di Dalban); intant, lavâsi, fâsi la barbe, vistîsi come par partî (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); al veve molade la barbe, al fevelave a scjas, nome i voi a jerin ancjemò chei di une volte… ma cetant plui vecjo che al someave (Pieri Menis, Sul agâr); un vieli ben tressât, vistût di scûr e cuntune lungje barbe sâl e pevar (Franca Mainardis, Grivôr); fraris cu la barbe blancje, secs e strissinîts come sardelons (Pieri Somede dai Marcs, Ta la ombre dal santuari)
    Cfr. mostacje , baf
  2. s.f. (fig.) omducj insiemi a formavin un gran circul e a lavin ator ator sivilant, di fâ pôre a cualunche barbe (Pieri Menis, Lis leiendis di Buie)
  3. s.f. [BF] part basse de muse, ancje cence pêi e ancje di feminetu le fasis scjaldâ tant di podê resisti dentri [une misture di arzile e asêt], po tu metis in muel lis zimulis fin avuâl de barbe, e tu lis tegnis dentri par un cuart di ore (Riedo Pup, I furlans e lis medisinis); sentade tun banc cu lis mans sot la barbe, e steve a cjalâ chê Madalene (Zuan Lurinçon, La Madalene)
    Sin. barbin1 , barbuç , barbete
  4. s.f. pêi che a cressin sot dal music di ciertis bestiis, spec. des cjavrisla barbe dal bec
    Sin. barbete
  5. s.f. [CO] lidrîs fine
    1. [TS] bot. lidrîs di tierç ordin
  6. s.f. (fam.) robe o ancje persone che e stufe, spec. in esclamazions"Ce barbe" e pensave la frute, e si disponeve a ubidî (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
    Sin. bale , brût2 , lagne , luianie , mignestre , naine , sope , broade , solfe
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • barbe ben savonade e je mieze fate
  • barbe rosse pêl di diaul
  • bisugne fâ la barbe prin par se e po, se al vanze timp, ancje a chei altris
  • la barbe il ben di un dì, la femine il ben di un mês, il purcit il ben di un an