fâ vignî la barbe    [CO]

  1. loc.v. stufâa sunavin musiche todescje, specialmentri Bach. «Robe di glesie» a disevin la int, come par dî che e fâs vignî la barbe, robe di une volte (Alan Brusini, Come tai romançs); "Parcè mal domandistu ogni moment?" al scherçâ Carli. "Tu mi fasis vignî la barbe…" (Agnul di Spere, Zûcs di Istât)
    Sin. fâ vignî la barbe lungje , stufâ
Components: