barbuç  /-ùç/  bar|buç  [AF]

  1. s.m. part basse de muse, sot dal lavri disotRosute e veve za ingropât sot il barbuç il façolet a rosis, come di piçule (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); Nando al jere restât indiferent, i braçs incrosâts sul banc, il barbuç infûr tant che un vecjo (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
    Sin. barbe1 , barbin1 , sbeçule ipon.
  2. s.m. barbe lassade cressi te part basse de museMateo, cu lis moschetis lungjis e il barbuç a la Vitorio Emanuele II, nissun i dave la etât che al veve (Pieri Menis, Chei di Muraie)
    Sin. barbin1