barbin1  /-ìn/  bar|bin  [CO]

  1. s.m. estremitât basse de museMasut la alce pal barbin e al si plee a bussâle (Zuan Lurinçon, La batarele); al veve une moscje di nuie tra lavri sot e barbin (Alviero Negro, Int di une volte)
    Sin. barbuç , barbe1 , sbeçule ipon.
  2. s.m. barbe lassade cressi te part basse de musepasse un zovin in moschetis / sbrisse un altri cul barbin (Toni Broili, Academie des massariis); un zovenat, alt e sec, cuntun barbin di cjavre e une sassarone (Zuan Lurinçon, La Madalene)
    Sin. barbuç
  3. s.m., adi. cjan cul pêl avonde lunc e riçot
    Sin. barbon , barboncin