trapel
/-èl/
tra|pel
[BF]
-
s.m.
[CO]
il fâ crodi a cdn. alc che nol è par vê un vantaç in so dam:
vignî incolpât di trapei no cometûts (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
Sin. broi
, imbroiade
, imbroiadure
, imbroieç
, imbroionarie
, imbroioneç
, ingjanizie
, rangjade
, razîr
, trabossigne
, imbroi
, truc1
, trufarie
, ingjan
, rizîr
Var. trapei
, trepei
, trapêt
-
s.m.
(ancje spres.)
robe in sens une vore gjeneric:
il sac cun dentri la cuarde, la palete, il rascjin, un façolet di regadin par meti denant la bocje e altris trapei (Dolfo Zorzut, Se la prime mi cjoleve);
bandieres, confalons e mil aicjis trapei cun acuiles, leons e atis anemâi (Pietro Cescutti, In file cun Sant Pieri)
Sin. fat1
, robe
, cjosse
, afâr
, truc1
, strafaniç
, tramai
, cjossul
, intric
, striament
Cfr. trapule
, trapolarie