scuintri  /-ìn-/  scuin|tri  [CO]

  1. s.m. colision plui o mancul violente di doi cuarpsla infermiere ur domande ce che al è sucedût e Toni: "Se e savès, siorute, al è stât un grant scuintri frontâl!" (Sdrindule, La fumate a fâs bruts scherçs); al è stât un scuintri frontâl di doi trens
    Sin. impat , poc1 , pocade , sburt , stocade , stos , stossade , ton1 , tonade , trucade , trus , trussade
  2. s.m. contrast violent, ancje armât, ancje di grancj grupsl'intervent dai merecans nol rivà a fermâ la riprese dai scuintris. Ai 29 di Avrîl dal 1919 l'armistizi al vignì rot e lis formazions armadis jugoslavis a vignirin indenant par une buine trate dentrivie de Carintie (Renzo Balzan, Cemût che la Carintie e je restade austriache)
    Sin. badaluc ipon. , barufe ipon. , bataie ipon. , combatiment ipon. , lote1 ipon. , vuere ipon.
  3. s.m. (fig.) disacuardi violent, dispès verbâl, di ideis, di interès e v.i.il scuintri politic sul referendum costituzionâl al incrès ancje in Friûl (Walter Tomada, Referendum costituzionâl: lis resons furlanis speciâls pal "no"); il scuintri tra Madrid e Barcelone al è chel tra cui che al difint la unitât dal stât spagnûl e cui che le met in discussion (Marc Stolf, Catalogne, mobilitazion legjitime cuintri de arogance legâl)
    Sin. badaluc , contrast , dadî