truc2  truc  [CO]

  1. s.m. colp, bote, soredut no tant fuarte:  e la volte che [i fruts] a cjapin un truc, a cridâur: "Lazaron! Figurate!". E se us disin che a àn fam: "E jo o ai sêt!". E se us disin che a àn sium: "E jo no!" (Meni Ucel, Tirâ sù fruts)
    Sin. colp , bote1 , poc1 , pocade , trucade1
    Var. struc3
  2. s.m. [TS] zûcs zûc popolâr che si fâs in timp di Pasche, li che si à di fâ rodolâ un ûf dûr di mût che al tocji chei di chei altris zuiadôrs:  di frut al veve zuiât di truc cul ûf sul grum dal savalon (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. trucul
  3. s.m. [TS] zûc li che il zuiadôr che al è sot, cuntune mace, al à di rivâ a mandâ la bale cuintri di un çoc o di un clap, difindût di altris zuiadôrs che a cirin di impedîjal, fasint zûc di difese ognidun cu la sô mace
    Sin. trucul
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl