truc2  truc  [CO]

  1. s.m. colp, bote, soredut no tant fuartee la volte che [i fruts] a cjapin un truc, a cridâur: "Lazaron! Figurate!". E se us disin che a àn fam: "E jo o ai sêt!". E se us disin che a àn sium: "E jo no!" (Meni Ucel, Tirâ sù fruts)
    Sin. colp , bote1 , poc1 , pocade , trucade
    Var. struc3
  2. s.m. [TS] zûcs zûc popolâr che si fâs in timp di Pasche, li che si à di fâ rodolâ un ûf dûr di mût che al tocji chei di chei altris zuiadôrsdi frut al veve zuiât di truc cul ûf sul grum dal savalon (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. trucul
  3. s.m. [TS] zûc li che il zuiadôr che al è sot, cuntune mace, al à di rivâ a mandâ la bale cuintri di un çoc o di un clap, difindût di altris zuiadôrs che a cirin di impedîjal, fasint zûc di difese ognidun cu la sô mace
    Sin. trucul