ruviers  /-èrs/  ru|viers  [CO]

  1. adi. che al è de bande contrarie rispiet a chê normâl, chê juste, chê difûr, chê devant e v.i.poiâlu [il cjalcon] parsore [de cjalconarie] de bande ruviarse (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1867)
    Sin. ledrôs
    Var. riviers , roviers
    1. s.m. bande contrarie rispiet a chê normâl, chê juste, chê difûr, chê devant e v.i.
    2. s.m. (fig.) part platade, part che pal solit no si viôt, che no si pense, che no si cjape in considerazion
  2. adi. contrari rispiet a un tiermin di confrontdut ruviers da chel che jo dîs / soi sicûr che lui mi fâs (Anonim, Ce fortune ad un poltron)
    1. s.m. ce che al è il contrari di alc"Al podeve jessi dut e il ruviers di dut" (Sergio Cecotti, Il President)
  3. adi. che al è negatîf, che al fâs cuintri[Zuan Nazzi] di simpri ruviers cuintri dal OLF e de grafie uficiâl (Sandri Carrozzo, La elaborazion resinte di imprescj lessicografics furlans)
    Sin. aviers , contrari , negatîf , nemì , ostîl , ledrôs
  4. adi., s.m. che, cui che al è dificil di tratâ, che nol è zentîl ni degnevulun contadin ruviers vivût tal Friûl dal prin Cinccent (Luigino Peressini, Carli Pup, Vitis di un vilan salvadi)
    Sin. salvadi , ledrôs , cjaviestri , ruspiôs , rusgnac , impussibil , scontrôs
    1. di umôr, no legri, no seren, no calm, caraterizât di rabie, fastidi e sim.
      Sin. stuart , inmusonît , inrabiât , malmontât , rabiôs , stiçât , sustât , urtât , gnervôs , ledrôs
  5. adi., s.m. [TS] artes. te gucje, pont contrari al dret
    Sin. ledrôs
Proverbis:
  • bust a ruviers e manie drete al è l'inzen da la pulzete
  • ogni dret il so ruviers