mustul  /mù-/  mus|tul  [CO, TS]

  1. s.m. agr. part centrâl de panole, li che a son tacâts i grignei
    Var. cornul , scjanossûl , brundul2 , cjanon , cjanôl , sbronzul , corubul , maçocul , cjuncul , cjuncui , cjon , scjatùs , mucel , scatùs , botul1 , mussul3 , curundul , sclausson , cjoncul , curubule , strassul , civon , curubul , panoglot , cjoncui , panoglon , cimocul , panoglat , comul , scuful , bronzul , çuncul , çuncui , curnul , concul , çoncul , mugnule , corondul , sbrundul , scarondul , cjincui , cjincul , cjanusson , sustul , scurundul , scorondul , scjanissûl , sbrunzule , carobul , cjanoli , mucul , çuncule , cion , cigon2 , panoglaç , çuncjon , scubul , strassoli , cincui , panoc , panaglot , strusson , scorombul , cuful , mussûl , strassûl , scôl2 , scurubul , clupar , çunculi , scloson , scurubùs , scjatoc , scusup , panoglet , mocul , scussul , cjaniçol
    1. chê part di panole, o ancje cualsisei altri toc plui o mancul cilindric di altri materiâl, li che si fâs sù il fîlal leve simpri plui lontan come un mustul di lane puartade vie dal aiar (Pieri Menis, Un macet di sanmartinis)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl