maçarot  /-òt/  ma|ça|rot  [CO, TS]

  1. s.m. trad.pop. spirt folet, in gjenar in forme di omenut vistût di ros e cuntune mace, che pal solit al dopre par bati i troncs, che al pues trasformâsi e fâ dispietscompagn che al pues sucedi cul orcul, se si pescje la olme dal maçarot par un biel pôc no si cjate plui la strade di tornâ a cjase (Sandri Carrozzo, Friûl di Magance)
    Sin. maçarûl
    Cfr. agane , orcul , pagan , salvan , guriut , tartarut , vencul , cjalcjut , benandant , malandant , strie , strion , drâc , magne1 , sbilf , orcolat , fade