furfant  /-ànt/  fur|fant  [CO]

  1. s.m. persone cence scrupui che e fâs azions tristis e disonestis, ancje tant che ofese gjenerichecun pocje caritât, manco cossience / ognun cumò vûl fâ lu mеrcjedant, / al picighe un pocut ancj dal furfant (Ermes di Colorêt, I, 203); la mandrie maladete / des canaiis, dai furfants, dai viziôs (Zaneto Del Puppo, Il judizi universâl)
    Sin. budiel , carogne , forcje , lazaron , pôc di bon , birbant , birbon , brute figure , figure porche , fece , galiot , ligjere , maçât , manigolt , rem di galere , sborât , sfondron , toc di picjât , bricon , brigant , buzaron , canaie , cjamoie , delincuent , dreçagne , galere , lazar , ludro , smafar , sfondrât
    Var. forbant
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl