furfant
/-ànt/
fur|fant
[CO]
-
s.m.
persone cence scrupui che e fâs azions tristis e disonestis, ancje tant che ofese gjeneriche:
cun pocje caritât, manco cossience / ognun cumò vûl fâ lu mеrcjedant, / al picighe un pocut ancj dal furfant (Ermes di Colorêt, I, 203);
la mandrie maladete / des canaiis, dai furfants, dai viziôs (Zaneto Del Puppo, Il judizi universâl)
Sin. budiel
, carogne
, forcje
, lazaron
, pôc di bon
, birbant
, birbon
, brute figure
, figure porche
, fece
, galiot
, ligjere
, maçât
, manigolt
, rem di galere
, sborât
, sfondron
, toc di picjât
, bricon
, brigant
, buzaron
, canaie
, cjamoie
, delincuent
, dreçagne
, galere
, lazar
, ludro
, smafar
, sfondrât
Var. forbant