borie /bò-/ bo|ri|e [CO]
-
s.f.
ande di superioritât, di dispresi di chei altris:
e pûr vin tante borie, / tante smanie di onôrs e fam di glorie! (Pieri Çorut, La gnot dei muarts);
galandin plen di borie (Pieri Somede dai Marcs, La buteghe dal barbîr)
Sin. albasie , ale , arie1 , braùre , fum , pofardie , presunzion , suficience , arogance , bote1 , pretese , smafare , supierbie , burbane , prepotence , mafie
Cfr. caghe , scaghe , mierde , puce sot dal nâs