arogance  /-àn-/  a|ro|gan|ce  [CO]

  1. s.f. ande presuntuose e prepotente, di superioritâtde ignorance a nassin, come fiis dretis e primarolis, la prepotence, la arogance, la false sigurece, la disistime tai confronts di ducj (Antoni Beline, La fabriche dai predis); un puemat plen di arogance (Renzo Balzan, Il distin ledrôs dal dumbli Linc)
    Sin. albasie , ale , arie1 , braùre , fum , pofardie , presunzion , suficience , borie , bote1 , pretese , smafare , supierbie , burbane , prepotence , mafie
    Var. rogance
    Cfr. mierde , scaghe