suficience  /-èn-/  su|fi|ci|en|ce  [CO]

  1. s.f. cualitât di ce che al è suficient, che al baste, cuantitât o disponibilitât che a bastin par ce che al covente
  2. s.f. [CO, TS] scol. risultât e vôt scolastic che al permet di passâ:  in cualchi mût o rivi a passâ i scrits cuntune puare suficience… (Adriano Nascimbeni, Un amôr stramp)
  3. s.f. ande di superioritât, di dispresi, di gjavâ impuartance o dignitât a alc o a cdn.:  jentrant, la zovine nus veve cjalâts cuntune cierte suficience (Luca De Clara, Il cjistiel)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl