tiziâ  ti|zi|â  [CO]

  1. v.tr. movi lis boris par dâ plui fuarce al fûc(Ma il fûc al mûr). / - Tizie chês boris / ti prei... cussì... (Emilio Nardini, Il pronostic)
    Sin. saborâ , intiziâ
  2. v.tr. (fig.) fâ nassi o cressi une reazion, un sintiment, un fenomen, un pinsîr, un contrast e v.i.o vês tiziât la mê curiositât (Fabian Ros, Il lôf)
    Sin. ecitâ , stuzigâ , tirâ sù , intiziâ , saborâ , sburtâ , instiçâ , movi , dismovi , uçâ , imboreâ , scjaldâ
  3. v.tr. (fig.) sburtâ cdn. a pierdi la pôre, a jessi agressîf"E tu, Morôs, no sêstu un di chei che il tredis di Mai, al à tiziade la fole a ocupâ il palaç comunâl e a menaçâ i deputâts di fâju fûr a un a la volte?" (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. saborâ , sburtâ , tirâ sù , instiçâ , uçâ , imboreâ , scjaldâ , stiçâ , intiziâ
  4. v.tr. (fig.) cirî di fâ pierdi la pazience a cdn., di fâlu rabiâancje se Carli al saveve che lis peraulis di Glorie nol veve dibot mai di cjapâlis par fîl e par pont, i someave che jê lu ves tiziât avonde (Agnul di Spere, Zûcs di Istât)
    Sin. stuzigâ , provocâ , instiçâ , intiziâ