stuzigâ  stu|zi|gâ  [CO]

  1. v.tr. fâ dispiets, cirî di fâ pierdi la pazience a cdn., di fâlu rabiâstuf di cori, al polse il gjat, / cuant che i fruts po lu stuzighin, / ju sgrifigne e al fâs il mat (Jolanda Mazzon, Di là de rêt); no i davin padin, a olevin fâlu sbrocâ, lu sponzevin a pueste, lu stuzigavin par fâlu invelegnâ (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
    Sin. stiçâ , provocâ , instiçâ , intiziâ
  2. v.tr. (fig.) fâ nassi o cressi une reazion, un sintiment, un fenomen, un pinsîr, un contrast e v.i., soredut cuntun pocje di maliziele à fate ridi e al à stuzigade la sô vanitât (Gianni Gregoricchio, Trê feminis); e cjaminave cul sen infûr [...], tant di stuzigâju inmò di plui (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. ecitâ , tirâ sù , tiziâ , saborâ , sburtâ , instiçâ , movi , dismovi , uçâ , imboreâ , scjaldâ , intiziâ
    1. fâ vignî voie, desideri, ancje cence malizielis vecjis cjartis ti stuzighin; ti fasin vignî voie di lâ ator pai cimitieris a cirî lis lapidis dai personaçs che a vegnin nomenâts tai diaris (Checo Tam, Sic transit gloria mundi)
  3. v.tr. tocjâ e tornâ a tocjâ plui voltisbel stussigant li mostacji, al levava i voi davour li gravi blancji, li clevi in dolç, i boscs (Novella Cantarutti, Il Bolp)
  4. v.tr. (fig., coloc.) fâ funzionâ un machinarilu stuzighin cun cincuante francs / e lui cumò e dibot al glot monedis: / o stimi che nol tâs! (Alberto Picotti, Juke-box); e jere une Guzzi Falcone dal '54: 500 cc, motôr a cuatri timps monocilindric, rosse e nere tant che il diaul. A savêle stuzigâ, e rivave fintremai a 130 km oraris (Antescûr, Il svol dal Falcone)