intiziâ  in|ti|zi|â  [CO]

  1. v.tr. movi lis boris par dâ plui fuarce al fûc
    Sin. saborâ , tiziâ
  2. v.tr. (fig.) fâ nassi o cressi une reazion, un sintiment, un fenomen, un pinsîr, un contrast e v.i.par un secul e passe, la politiche taliane, e un pôc ancje chê da la Austrie, e predicjave, e intiziave, e comandave di odeâsi e dispreseâsi (Josef Marchet, Lis scjalis dal cjiscjel); la lontanance e intizie fantasiis come di abandon e di pôre suntune dreture di strade sence fin (Dino Virgili, Friûl di Unviar)
    Sin. ecitâ , stuzigâ , tirâ sù , tiziâ , saborâ , sburtâ , instiçâ , movi , dismovi , uçâ , imboreâ , scjaldâ
  3. v.tr. (fig.) sburtâ cdn. a pierdi la pôre, a jessi agressîfco la Marculine si incapriçave, nissun podeve voltâle. E sô marate, par daûr, la intiziave (Anna Burelli Delendi, Dreate di Cjêl); e vô o fasês ben a tignîsi in umiltât come che o procuri di fâ ancje jo, e a no lassâsi intiziâ des malis lenghis e des cjacaris dal mont (Nadia Pauluzzo, Letare al fradi Sevêr)
    Sin. saborâ , sburtâ , tirâ sù , instiçâ , uçâ , imboreâ , scjaldâ , stiçâ
  4. v.tr. (fig.) cirî di fâ pierdi la pazience a cdn., di fâlu rabiâ
    Sin. stuzigâ , provocâ , instiçâ