lâ a sanc [CO]
-
loc.v.
fâ plasê, jessi preseât o acetât in buine maniere:
ma al spadepurcitis no i jere lade a sanc la gjavadine de ostere (Giovanni Gortani, Al marcjât di Vile);
e il gnôf amigo anzi no i lave frevul a sanc (Giuseppe Ferdinando del Torre, La fie capriçose e il contrabandîr)
Sin. fâ plasê , smecâ , pocâ , lâ jù , plasê1