lâ a sanc    [CO]

  1. loc.v. fâ plasê, jessi preseât o acetât in buine manierema al spadepurcitis no i jere lade a sanc la gjavadine de ostere (Giovanni Gortani, Al marcjât di Vile); e il gnôf amigo anzi no i lave frevul a sanc (Giuseppe Ferdinando del Torre, La fie capriçose e il contrabandîr)
    Sin. fâ plasê , smecâ , pocâ , lâ jù , plasê1
Components: