fâ fûr    [AF]

  1. loc.v. copâce staressino a fâ fûr i cosacs cun cuatri fusiladis! (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
    Sin. fâ la fuee , fâ la piel , fâ la scusse , copâ , sassinâ , dispicjâ , tirâ jù di spese , fâ la spese , fâ jù
    1. distruzi o fâ finî ancje alc di inanimât, di astrat e v.i.Napoleon! Le à fate fûr [la republiche di Vignesie]: 1797! Nol à bastât: al è tornât tal 1799 e le à finide e le à agregade a la Austrie (Francesc Placerean, La nestre storie)
  2. loc.v. doprâ, mangjâ, bevi e v.i. alc, in maniere che al finissial varà magari fat fûr trê cuarts dal so patrimoni cul lâ ator pal mont (Vittorio Vittorello, A ogni cost); bêf un bussul, pare jù un altri, rionç cul cafè coret, pipe, nase, rît e cocode, sta di fat che in mieze ore al veve fat fûr mieç veri (Antoni Beline, Pre Pitin)
  3. loc.v. mandâ vie"Maledet rossat!" i butà tal scûr "Ce vitis!" Jê lu orsave e e stave simpri sul abai, par fâlu fûr a malis peraulis (Maria Forte, Chel svampît di 'Sefut)
    Sin. mandâ vie , parâ vie , mandâ fûr , parâ fûr
  4. loc.v. fâ alc in maniere che si viodile elare e tache a fâ fûr lis gnovis fueis (Jaio Furlanâr, La elare dal basavon)
    Sin. meti fûr , , butâ fûr
  5. loc.v. otignî, fâ di une cierte origjin o di un ciert materiâl"Ma el plui no savês voaltris; sintît mo: mê fie ja la virtût di fâ fûr dal stran biei cordons di aur" (Dolfo Zorzut, El nanul e la fie dal mulinâr)
    Sin.
  6. loc.v. fâ la imitazion di alc o di cdn.par chest un sunadôr / lu paiave da siôr / par fâ fûr un liron (Pieri Çorut, Il nâs di paste)
    Sin.
Components:
  • v.tr., s.m., v.intr.
  • fûr av., prep., inter., adi.inv., s.m.sing.