cuviert  /-èrt/  cu|viert  [FO]

  1. p.pass. viôt cuvierzi , viôt cuvierzisi
    Var. cuiert
  2. adi. involuçât o rivistît cun cualchi materiâllavorâ insiemi i ingredients de paste fin che e ven slisse. Lassâ polsâ cuvierte di pelicule par une ore (Sandri Carrozzo, Tutres); biscots cuvierts di cjocolate; pes luncs pôcs centimetris, cul cuarp cuviert di scaiis (Francesco Gobbo, Gjeologjie e paleontologjie ator di Preon)
    Sin. fat sù , invistît , involuçât , vistît2 , voluçât
    1. di metal, che al à sore un altri metal di protezion o plui preseâtfiubis langobardis di arint cuviert di aur
      Sin. placât2
  3. adi. che al à parsore alci paîs a jerin rârs e puars, fats di cjasutis bassis cuviertis di stranc (Pieri Menis, Chei di Muraie); si capite su la rive di un canâl cuviert di scovacis che nadavin in libertât (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); viodude dal cjistiel, la citât e somee plui piçule, plui ferme, plui indurmidide, cuvierte de nêf colade vie par la gnot (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
  4. adi. che al à intor vistîtsal cîr la caritât il puaret, cuviert di sbrendui, daûr la voltade de strade o su la puarte de glesie (Josef Marchet, Cirî la caritât); e je vistide di blanc, cul cjâf cuviert di un façolet neri (Pieri Menis, La glesiute dai alpins)
    1. che al à intor alc par stâ tal cjaltju vuarive cu la recipe plui sclete: aghe cjalde e ben cuvierts (Maria Forte, L'aventari pal barcon)
      Sin. taponât
  5. adi. parât adalt di un tet o sim.a son stâts sprolungjâts e a laran indenant fin ae metât dal mês di Fevrâr i lavôrs di ristruturazion de pissine cuvierte dal Palamostre (Marc Stolf, Sprolungjâts i lavôrs di ristruturazion de pissine); un caporâl mi à cjapât «in consegne» e par un cjaminament cuviert mi à menât tal gno gnûf ploton (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel)
    Sin. sierât
  6. adi. (fig.) che no si viôt, che no si lasse viodi dal dut, che nol ven lassât viodilu acusin di vê mot lis telis dal terorisim ros cuviert daûr de scuele di lenghis (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane); lui l'è biel e o soi brute / ma no vuei compatiment: / ten scuindude la mê flame, / e cuviert il sintiment (Anute Fabris, A no po stâi)
    Sin. parsot , platât , scuindût
  7. adi. che al ven furnît, garantîtil 53% des oris cuviertis dal personâl interni (Patrizia Pavatti, La tutele de lenghe furlane a scuele)
  8. adi. [TS] fon. di vocâl, che e je intune silabe sieradein tantis varietâts furlanis lis vocâls lungjis a àn pardabon une articolazion di lungjis dome se a son cuviertis
  9. s.m. part disore di un edifici, in gjenar inclinade par fâ cori jù la ploieal varès patît un pôc di cjalt di Istât, par vie che il cuviert al jere di ciment (Carlo Sgorlon, Prime di sere); Andree al restà li sul liston a lunc a cjalâ i profîi dai cuvierts des cjasis cuintri i lusôrs de citât (Agnul di Spere, La pueme cu la vôs biele)
    Sin. tet
    Var. cuvierti , cuierti , cuiert
  10. s.m. part alte che e siere alcChecu al era indavour ta la fila dai omis; a nal era di sigûr rivât adora a lupâ il cuerti da la cassa (Novella Cantarutti, Il Crist sclagn); un bussulut di leton cul cuviert forât (Pieri Somede dai Marcs, Pre Josef)
    Sin. tapon , cuviercli
    Var. cuvierti , cuierti , cuiert
  11. s.m. (ancje fig.) posizion parade o platadefâ la sigurazion par tignîsi al cuviert dai impreviscj
  12. s.m. furniment taule par ogni personeun servizi di dodis cuvierts
    1. cuote fisse che si paie pe taule parecjade tai ambients di ristorazion
    2. client di ristorantune sale che e ten fin a cincuante cuvierts
      Sin. persone , client , aventôr
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • i dîs il cuviert al paron: se no tu vegnis sù tu, o ven jù jo
  • la veretât no sta cuvierte
  • nol è cuviert che no si adati a cualchi cit
  • ogni cit il so cuviert