cuistâ  cuis|tâ  [FO]

  1. v.tr. rivâ a otignî, massime paianto i miei antenâts no son stâts bogns di nuie, nancje di cuistâ un cjamp in cuatricent agns, o che invezit i vuestris antenâts a son stâts piês di cudicj e par cuatri secui ur àn tignût il pît sul cuel (Riedo Pup, I furlans e i parons); e decidè di cuistâ une vecje cjase dilunc dal flum (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
    Sin. cjoli , comprâ , cjapâ
    Var. acuistâ
    1. (fig.) otignî cuntun sacrifici, impegn, volontât e vi.i.a fuarce di vitis vin tirade sù famee, che cul nestri sudôr vin cuistât il nestri fogolâr (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie)
    2. rivâ a otignî vendintcualchi pigne di spongje e cualchi bocon di formadi a jessevin; in plui cualchi mede a rivavin a vendile e, cun chei che a cuistavin, le tiravin vie mancul mâl (Meni Ucel, La vacje)
      Sin. tirâ , scuedi , cjapâ , cjoli , vuadagnâ
  2. v.tr. (fig.) rivâ a vê o tacâ a vê ancje alc di no materiâlemargjinât di fat pal so anticonformisim eclesiastic e politic (nol jere un predi democristian come che a jerin cuasi ducj, par capîsi) pre Checo al cuistà rispiet e impuartance in gracie dal partît autonomist che al veve ancje lui fondât (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche); cul Patriarcjât di Aquilee, che lu controlà fin dal 1077, Vençon al cuistà une posizion simpri plui impuartante sedi di vuardie e control sedi pai trafics comerciâi (Luigina Di Giusto, Andrea Guaran, Mauro Pascolini, La culine furlane); l'ordenament politic dal Friûl tra il Dusinte e il Tresinte al cuistà une sô forme (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
    Sin. cjapâ , cjapâ sù , tirâ sù , vuadagnâ , cjoli
  3. v.tr. rivâ a tirâ de sô bande, a leâ tun rapuartil mulin invezit di pierdi al cuistave aventôrs (Catarine Percude, La mulinarie)
    Sin. concuistâ , cuistâsi , vuadagnâ , vuadagnâsi
  4. v.tr. permeti di vê"Jo no crôt che il Duce al vedi fat mâl a la Italie. Al à fat lis bonifichis Pontinis, la bataie dal forment, al à cuistât un imperi a la Italie […]" (Roberto Ongaro, Il muc); ogni zornade e zovave cumò a cuistâi il so spirt e a jevâlu sù impins (Ivano Urli, Storie di Min)
  5. v.intr. (fig.) lâ in miôrla mancjance di perfezion che tu sintis dentri e fûr di te ti fevele e ti fâs capî che al esist un perfet che a nol po cuistâ o pierdi, che a nol po scomparî (Pieri Piçul, Vieri e gnûf); cul cambi di alenadôr la scuadre e à cuistât in sigurece
    Sin. vuadagnâ , cressi
Proverbis:
  • a dî ben si cuiste simpri
  • cui che al cuiste nol regale
  • cul fâ plasês tu cuistis amîs, cul dî il vêr nemîs
  • il timp che si piert no si lu cuiste mai
  • l'om franc si cuiste la stime di ognidun
  • l'om sincîr si cuiste la stime di ognidun
  • la robe ce i zovie al ignorant se nol po cuistâ il savê
  • no si cuiste la nobiltât nassint, ma ben vivint
  • no si cuiste la nobiltât nassint, ma degnementri vivint
  • se tu fasis debits tu cuistis parons, se tu fasis credits tu pierdis amîs