acuistâ  a|cuis|tâ  [FO]

  1. v.tr., v.intr. (var.) viôt cuistâ i sparagns gji fan acuistâ credit (Federigo Comelli, Il me paîs); l'altri Bolzan l'è chel del Taiament, / che pûr ai acuistât a presi cjâr, / ma alfin po lu ai paiât e soi content (Pieri Çorut, I trê Bolzans)