confusionât  con|fu|si|o|nât  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt confusionâ , viôt confusionâsi
  2. adi. che nol à clarece, logjiche, che no si capìs beni miei plans a jerin ancjemò cussì confusionâts e imprecîs che a cambiavin simpri forme (Carlo Sgorlon, Il dolfin); a àn dadis rispuestis avonde confusionadis, tant di capî che no àn capît nuie dal probleme che si veve di frontâ (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. balarin , ingredeât , intrigât , involuçât , malsigûr , inciert , imberdeât , imbarlumît
  3. adi. di cdn., che nol è in stât mentâl di luciditât, o ancje dome che nol sa ben cemût compuartâsi, cemût reagjîlui nol saveve ce dî, al jere dut confusionât, nol olsave a cjalâle tai voi e al veve sbassât il cjâf (Roberto Ongaro, Cretevierte); Min al jere confusionât e nol saveve ce pensâ (Franca Mainardis, Aiar di cjase)
    Sin. imberdeât , ingredeât , sturnît , intrigât , imbarlumît , stranît , pierdût , sbarlufît , interdet , scaturît , scombuiât , stufulît , disconciertât , scombussulât , sconciertât , turbât