bûs  bûs  [AF]

  1. s.m. viertidure plui o mancul piçule e plui o mancul tarondee met la orele sul bûs de clavarie (Pieri Somede dai Marcs, Al fresc); i bogn parons a durmivin cul scjopu in banda dal jet e a vevin fat i bûs tai teraçs da li cjamari par trai abàs se mai a sintevin sicâ (Novella Cantarutti, Il Bolp)
    Sin. buchere , buchete , viertidure
  2. s.m. passaç streta colp, te muraie si platave un passaç, pouc plui di un bûs (Stiefin Morat, Kebar krossè)
    Sin. buchere , buse , busoc , crepe2 , crevadure , fal1 , fressure , lûs , passaç , passadôr , passalizi , sclap , sfese , slambri , spacadure
  3. s.m. orifizi dal cuarpal cjape sù une prese di tabac, i da une spacade e le sgnache un friç par bande tai bûs dal nâs, tirant sù (Paolo Monte, Int di altris timps in place a Torse)
    Sin. orifizi
  4. s.m. spazi ingjavâttu puedis fâ une discjarie! Sempliç no? Tu jemplis il bûs cun ducj i refudons dal marimont! (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment); gri, gri, gri, / salte fûr di chel bûs li (Zuan Nazzi Matalon, Ottorino Burelli, Sacheburache)
    Sin. buse
    1. (fig., ancje spres.) spazi piçul o ancje localitât piçule e pôc impuartanteca, tal fonts dai cjamps, spierdûts ta cuatri cjasis fumulis, ta un bûs dal Friûl, coma faia il Signour a impensâsi di nû? (Pier Paolo Pasolini, I Turcs tal Friûl)
  5. s.m. (fig.) spazi, situazion, timp e v.i. libar, vueit, cence elementsil bûs di atenzion [pe promozion de publicitât] al ven jemplât cuant che si da la incarghe a Adriano Venturini (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    Sin. buse