crepe2  /crè-/  cre|pe  [BF]

  1. s.f. division sutile intune superficie che e ven di une rompiduredes crepis dal mûr a vignirin fûr tantis piçulis besteutis (Checo Tam, Sense); dentri tal bosc di pins, cressûts tes crepis dai crets no sai cemût (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul)
    Sin. crevadure , fressure , sfese , creture1