creture1  /-ù-/  cre|tu|re  [CO]

  1. s.f. crevadure superficiâlli sù, li sù, intune creture dal mûr (Dree Venier, La creture tal mûr)
    Sin. crepe2 , fressure , frise , sclap , sclapadure , sfese
    Var. criture
    1. lesion te piel che si romp, spec. pal frêtmans cun creturis come agârs e deformadis dai agns e dai dolôrs (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
  2. s.f. (fig.) segn di crisi, di pierdite di saldecebisugnave prin scjassâ lis cussiencis conformistis e procurâ in chês cualchi creture (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. sclapadure