fressure /-ù-/ fre|ssu|re [FO]
-
s.f.
viertidure intune superficie che si romp o tra doi tocs che no cometin dal dut:
te cjamare al è inmò scûr, ma des fressuris dai barcons, e travane la lûs di une buinore sflandorose (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj);
la buerate di sere e tacave a sivilâ dentri pes fressuris di dêt (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. frise , sclap , sfese , crepadure , spac , viertidure , crepe2
Var. sfressure , frissure , sfrissure , fissure , fessure , sfessure , fersure
- aiar di fressure al puarte in sepulture
- soreli di veri e aiar di fressure a menin l'om in sepulture