sclapadure /-ù-/ scla|pa|du|re [CO]
-
s.f.
(ancje fig.)
viertidure di alc che si è rot o che al è daûr a rompisi:
e son po i mûrs ducj plens di sclapaduris (Pieri Çorut, Il domo di Bolzan);
tal cret a era una sclapadura toronda e vigniva fûr spissulant un fîl di aga che al colava sui claps (Ugo Pellis, Catinuta);
une barache plene di sfesis, di sclapaduris e di sbregos (Josef Marchet, La unitât cuintri la unitât)
Sin. fressure , crevadure , crepadure , frise , spac , viertidure , crepe2 , sclap