çocâ  ço|câ  [CO]

  1. v.intr. bati fuart, dâ colps fuarts, fasint sunsûr:  [il Çuet] si invià jù pes scjalis, stratignintsi di çocâ cu la gjambe di fier (Riedo Pup, I zimuluts dal Çuet); il vecjo in chel al çocà cul baston (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade); intun paisut rimpinât su la mont, là de prime cjase dal borc disore si sintì fuart a çocâ te puarte (Pieri Somede dai Marcs, La letare de mame)
    Sin. bati , pestâ
    Cfr. tucâ , çonconâ
    1. v.tr. [BF] dâ cun fuarce:  i fruts, tal curtîl, che si corevin dâur come spisimâts çocant pidadis a un bandon (Maria Forte, La tiere di Lansing)
      Sin. dâ , petâ , molâ , trai , slungjâ
  2. v.intr. dal cûr o dal sanc in altris parts dal cuarp, fâ sintî colps fuarts:  il cûr al çocave sot des cuestis (Domeni Zannier, La crete che no vai)
    Sin. bati
    Cfr. riferî
  3. v.intr. di sunsûr, fâsi sintî a fuart cun colps o cun emissions curtis e fuartis:  il vosarili de more al çocave tai timplis (Domeni Zannier, La crete che no vai); sù pe strade al çocave il pas di un cjaval (Dino Virgili, Sant Martin)
    Sin. bati
  4. v.intr., v.tr. dal soreli, fâsi sintî fuart tal cjâf:  claps e ombrene sot lis ruedis; e parsore il soreli al çoche che nol capìs nuie di chê cjame di maluserie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. bati , centenâ
  5. v.intr. [TS] agr. des bestiis, cjaminâ parsore dal spîs di mût di dividi i grignei de bule:  il forment lu batin, la siale le scomin e il soròs lu fasin çocâ dai bûs (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Cfr. bati , scomâ , machinâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl