çocâ
ço|câ
[CO]
-
v.intr.
bati fuart, dâ colps fuarts, fasint sunsûr:
[il Çuet] si invià jù pes scjalis, stratignintsi di çocâ cu la gjambe di fier (Riedo Pup, I zimuluts dal Çuet);
il vecjo in chel al çocà cul baston (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade);
intun paisut rimpinât su la mont, là de prime cjase dal borc disore si sintì fuart a çocâ te puarte (Pieri Somede dai Marcs, La letare de mame)
Sin. bati
, pestâ
Cfr. tucâ
, çonconâ
-
v.tr.
[BF]
dâ cun fuarce:
i fruts, tal curtîl, che si corevin dâur come spisimâts çocant pidadis a un bandon (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Sin. dâ
, petâ
, molâ
, trai
, slungjâ
-
v.intr.
dal cûr o dal sanc in altris parts dal cuarp, fâ sintî colps fuarts:
il cûr al çocave sot des cuestis (Domeni Zannier, La crete che no vai)
Sin. bati
Cfr. riferî
-
v.intr.
di sunsûr, fâsi sintî a fuart cun colps o cun emissions curtis e fuartis:
il vosarili de more al çocave tai timplis (Domeni Zannier, La crete che no vai);
sù pe strade al çocave il pas di un cjaval (Dino Virgili, Sant Martin)
Sin. bati
-
v.intr., v.tr.
dal soreli, fâsi sintî fuart tal cjâf:
claps e ombrene sot lis ruedis; e parsore il soreli al çoche che nol capìs nuie di chê cjame di maluserie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. bati
, centenâ
-
v.intr.
[TS]
agr.
des bestiis, cjaminâ parsore dal spîs di mût di dividi i grignei de bule:
il forment lu batin, la siale le scomin e il soròs lu fasin çocâ dai bûs (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cfr. bati
, scomâ
, machinâ