strafat1 
          /-àt/ 
      stra|fat 
      [CO]
      
        
        - 
p.pass., adi.
viôt strafâ
 
        
        - 
adi.
conturbât intal aspiet, soredut di une emozion o di un dolôr: 
si suiave cul ledrôs des mans la muse strafate (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
Sin. strassomeât
- 
une vore tocjât di une emozion o di un dolôr, ancje cence un riferimenent particolâr al aspiet: 
"O sai di jessi strac e strafat, ma dal sigûr no soi cjoc!" (Franca Mainardis, Grivôr)
Sin. confusionât
, contrafat
, ingusît
, intrunît
, malcuiet
, ombrît
, pierdût
, sbarlufît
, scaturît
, scombuiât
, sconciertât
, spasimât
, spirtât
, stramît
, stranît
, sturnît
, sviersât
, conturbât
, sbalsamât
, sgjarnât
, sledrosât
, strassomeât
 
 
        
        - 
adi.
che nol à plui la sô forme naturâl: 
a era la guera e timp di Mucs; a si viveva tun mont provisori, strafat (Novella Cantarutti, L'uminin dai stecs)
Sin. strassomeât
, savoltât