scuintrâsi  scuin|trâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. cjatâ cdn., soredut par câs par stradeune volte rivâts in canoniche il prevost nol jere, al jere lât a Sant Pieri e no si jere scuintrât cu la sdrumie di fruts (Cristina Lirussi, La gjite de scuele)
    Sin. cjatâsi , intivâsi , inclapâsi , incuintrâ , incuintrâsi , intopâsi , petâ dentri , incrosâsi
    Var. scontrâsi
  2. v.pron.intr. lâ a bati cuintri di cdn. o di alc, finî un cuintri di chel altri, in gjenar vignint di bandis diviersisscuintrâsi cul tren al passaç a nivel (Cristina Noacco, Faliscjis)
    Sin. pocâsi , pocâ , dâ dentri , dâsi dentri
  3. v.pron.intr. (fig.) jentrâ in tension, in contrast concetuâl, ideâl, politic o ancje fisic, armât e v.i.dôs visions de lenghe furlane diferentis e contrariis che si scuintravin (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche); a Cividât si scuintrin lis dôs fazions vuidadis dai Manzans e dai Pups (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511)
    Sin. contrastâ , contrastâsi , combati , combatisi , fâsi cuintri