incuintrâ  in|cuin|trâ  [FO]

  1. v.tr. cjatâ par câs cdn. o ancje alc"E po dut intun colp nuie… Scuasi scuasi nancje nol mi salude cuant che al mi incuintre par strade." "Ah! no. Chest no po dîlu. La ai simpri saludade jo e o ai ancje simpri fevelât volintîr cun jê, cuant che o ai vude la ocasion di incuintrâle" (Bruno Paolo Pellarini, L'anel striât); vie te gnot, fûr pe «stepe», cun trente grâts sot zero, talpinant te nêf e te glace, cuntun aiarin che al taiave la muse e lis mans, cence incuintrâ cjasis (Pieri Menis, Il «miracul» di un ûf)
    Sin. incrosâ , intivâ , intopâ , intopâsi , scuintrâ , scuintrâsi , cjatâ , cjatâsi , imbatisi , inclapâsi
    Var. incontrâ , incuntrâ
    1. tacâ a vê a ce fâ cun cdn., cognossi cdn.dome gloti e sopuartâ [a vore] fin che al veve incuintrât il Moro, che al jere un cristian… Il Moro! (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    2. vê a ce fâ cuntune cierte situazionnol cjatà la colaborazion dal guvier e al incuintrà dificoltâts ancje te popolazion che no voleve savênt di une jeve ad in plen (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr)
  2. v.tr. vê un incuintri volût, programâto ai preparât il test de propueste di leç di presentâ ai cjâfs di grup politics de Regjon e al president Blasut, che o vin domandât di incuintrâ dentri dal mês (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. cjatâsi , viodi , incuintrâsi
  3. v.intr. plasê, jessi preseâtla Taresine e cresseve penze e more, cuntun biel cjâf di cjavei e cence lamieçs. E incuintrave cun ducj, che al pareve che e sclarìs l'aiar intor cu la sô ligrie (Maria Forte, La fie çuete)
    Sin. fâ ferade , plasê1 , vê acet , vê sucès