incuintrâ
in|cuin|trâ
[FO]
-
v.tr.
cjatâ par câs cdn. o ancje alc:
"E po dut intun colp nuie… Scuasi scuasi nancje nol mi salude cuant che al mi incuintre par strade." "Ah! no. Chest no po dîlu. La ai simpri saludade jo e o ai ancje simpri fevelât volintîr cun jê, cuant che o ai vude la ocasion di incuintrâle" (Bruno Paolo Pellarini, L'anel striât);
vie te gnot, fûr pe «stepe», cun trente grâts sot zero, talpinant te nêf e te glace, cuntun aiarin che al taiave la muse e lis mans, cence incuintrâ cjasis (Pieri Menis, Il «miracul» di un ûf)
Sin. incrosâ
, intivâ
, intopâ
, intopâsi
, scuintrâ
, scuintrâsi
, cjatâ
, cjatâsi
, imbatisi
, inclapâsi
Var. incontrâ
, incuntrâ
-
tacâ a vê a ce fâ cun cdn., cognossi cdn.:
dome gloti e sopuartâ [a vore] fin che al veve incuintrât il Moro, che al jere un cristian… Il Moro! (Maria Forte, La tiere di Lansing)
-
vê a ce fâ cuntune cierte situazion:
nol cjatà la colaborazion dal guvier e al incuintrà dificoltâts ancje te popolazion che no voleve savênt di une jeve ad in plen (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr)
-
v.tr.
vê un incuintri volût, programât:
o ai preparât il test de propueste di leç di presentâ ai cjâfs di grup politics de Regjon e al president Blasut, che o vin domandât di incuintrâ dentri dal mês (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Sin. cjatâsi
, viodi
, incuintrâsi
-
v.intr.
plasê, jessi preseât:
la Taresine e cresseve penze e more, cuntun biel cjâf di cjavei e cence lamieçs. E incuintrave cun ducj, che al pareve che e sclarìs l'aiar intor cu la sô ligrie (Maria Forte, La fie çuete)
Sin. fâ ferade
, plasê1
, vê acet
, vê sucès