rasâ  ra|sâ  [CO]

  1. v.tr. [BF] passâ une superficie cun alc di dret e in câs uçât, di mût che e sedi slisse, plane, cun ducj i elements che le componin a di un stes nivel
    1. tocjâ cuntun moviment di une cierte estension e pression, cun alc di dûr, par puartâ vie une part di materiâlrasâ il corean cun un instrument acût nol è permitût (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
      Sin. rassâ , gratâ
  2. v.tr. [BF] taiâ cuntun rasôr o cun alc altri, di mût di scurtâ a pâr pêi, cjavei o altris elements sutîi e fis
    Sin. radâ , taiâ iper.
    Cfr. seâ , tosâ
  3. v.tr. passâ une vore dongje, tocjant o scuasi tocjant alcsi jevà sù e, rasant la parêt, si impirà daûr de tende che e taponave une des jessudis di sigurece (Fabian Ros, Un piçul particolâr)
    Sin. rasintâ , sfrissâ , lenzi , sfilâ2 , sfiliâ3