rasâ
ra|sâ
[CO]
-
v.tr.
[BF]
passâ une superficie cun alc di dret e in câs uçât, di mût che e sedi slisse, plane, cun ducj i elements che le componin a di un stes nivel
-
tocjâ cuntun moviment di une cierte estension e pression, cun alc di dûr, par puartâ vie une part di materiâl:
rasâ il corean cun un instrument acût nol è permitût (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
Sin. rassâ
, gratâ
-
v.tr.
[BF]
taiâ cuntun rasôr o cun alc altri, di mût di scurtâ a pâr pêi, cjavei o altris elements sutîi e fis
Sin. radâ
, taiâ iper.
Cfr. seâ
, tosâ
-
v.tr.
passâ une vore dongje, tocjant o scuasi tocjant alc:
si jevà sù e, rasant la parêt, si impirà daûr de tende che e taponave une des jessudis di sigurece (Fabian Ros, Un piçul particolâr)
Sin. rasintâ
, sfrissâ
, lenzi
, sfilâ2
, sfiliâ3