seâ  se|â  [AF]

  1. v.tr. taiâ cuntune seei amîs i àn ancje preparât un biel çoc di len, che i nuviçs a àn di seâ insiemi (Cristina Noacco, Faliscjis); al à cjapât il telâr dal grant jet che lui al doprave di une persone e mieze e lu à seât par traviers, in doi bocons (Riedo Pup, Siôr Celso e mister Donald)
    Sin. taiâ iper.
    Var. seiâ
  2. v.tr. (ancje ass.) taiâ la jerbe, cul falcet o cun cualsisei altri imprestal tocje fruiâsi i vues di un scûr a chel altri, cuant che a son i prâts di seâ, il forment di seselâ e trebiâ, il sorc di ledrâ, lis vîts di spompelâ (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); o scugnivin jevâ a trê di buinore par lâ a seâ i rivâi (Franca Mainardis, Aiar di cjase); Tite Batiston al jere a seâ di chê altre bande dal çuc (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. falçâ ipon. , sfalçâ ipon.
    Cfr. seselâ , roncjâ
  3. v.tr., v.intr. [BF] (fig.) traviersâ, passâ par mieçi colomps di Cleve a seavin tal aiar fin ca jù (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. taiâ , scjavaçâ
  4. v.tr. (fig.) copâ cuntun colp o cun plui colps come di alc che al taie e al fâs colâla plui brute Pasche, puar Vergjilio, e fo chê de Russie, cuant che une sborfade di plomp lu seà in pîts, te nêf (Riedo Pup, Vergjilio)
  5. v.tr. (fig.) interompi o fâ finî in maniere secjepre Checo, come che al sa fâ lui, al à seade la cuistion pustice cuntune des sôs rispuestis (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. taiâ , çoncjâ
  6. v.tr. (fig.) criticâ in maniere violente e secje
    Sin. tamesâ , çoncjâ , drazâ , petenâ
    1. (zerg.) dâ une valutazion negative a scuele
      Sin. fâ fûr , inculâ , taconâ , trombonâ
  7. v.tr. [TS] sport tal balon, butâ par tiere un aversari cuntune pidade
    Sin. tirâ jù
Proverbis:
  • contadin no stâ seâ parcè che la mari il fi e à di bagnâ