propri  /-ò-/  pro|pri  [FO]

  1. adi.poss. dal subiet, ancje insiemi cun altris possessîfs par dâur plui enfasinol è simpri facil vivi in comunitât, soredut cuant che si àn tancj carnevâi sù pe schene e si è usâts bessôi, te proprie cjase, tal propri curtîl (Franca Mainardis, Aiar di cjase); la identitât culturâl di une comunitât e pues esisti e cressi dome se chê popolazion e rive adore a vivi e a lavorâ tal so propri teritori (Marc Stolf, La Cjarte di Strasburc dal 1981. Une Risoluzion "storiche" e ancjemò di atualitât); se gji vignissin a la ment lis penis di tantis altris creaturis, cjatarès fuarza plui granda par sopuartâ lis propriis (Zuan Luîs Filli, Il diau sul Studeniz)
    Var. propi
    Cfr. gno , to , so , nestri , vuestri , lôr2
    1. ancje dopo dal sostantîf, che al è espression di une personalitât, di une individualitâtcome se la int, il popul, a fossin une machine cence anime, une cjar lofie e cence pinsîr propri (Roberto Ongaro, Il muc)
  2. adi. che al è tipic di alc o di cdn.rispietâ il stîl, la sintassi, i caratars propris de lenghe (Erika Adami, La lenghe furlane tai mieçs di comunicazion); tal prin al veve podût stâur daûr aes incombencis propriis de incariche (Meni Ucel, Il muini)
    Sin. carateristic , particolâr , speciâl , specific
  3. adi. che al corispuint cun precision a un concet, a une definizion e v.i.il materiâl lessicâl di une terminologjie (te acezion 3) al è fat di: a) peraulis comunis che a cjapin un significât specific […], b) prestits forescj […] plui o mancul adatâts, c) calcs, d) grecisims e latinisims, e) neologjisims propris, f) acronims (Franco Finco, Par une terminologjie in lenghe furlane)
    Sin. vêr e propri , autentic , vêr
  4. av. viôt propit "Benon! propri benon!" (Zuan Lurinçon, La Madalene); nol è mai vignût nissun aculì a secjânus lis mirindis e a àn di vignî propri usgnot! (Pieri Somede dai Marcs, Lis votazions)