pendolâ  pen|do|lâ  [AF]

  1. v.intr. jessi picjât o vincolât e movisi un pôc di une bande e di une altre, soredut par efiet dal aiar o pe inerzieune vielute dute gobe e jere rivade dongje cui podins che a pendolavin dal buinç (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. niçulâ , niçulâsi
    Var. pindulâ
    1. jessi picjât, ancje cence movisidi une bree inclaudade ae parêt a pendolavin imprescj di ogni fate (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
      Sin. vignî jù , pendâ , picjâ
  2. v.intr. (fig.) stâ tun puest o lâ ator cence fâ nuie, cence cumbinâ o cence rivâ insom di nuie[cualchi siôr] l'à grancj cjamps lassâts in abandon, / che fuars fuars e nol sa dulà che son; / e intant al sta in citât a pendolâ / parcè che in vile lui nol sa ce fâ (Pieri Çorut, Il Strolic mezan. Pronostic par l'an 1856)
    Sin. remenâsi , pendolâsi
  3. v.intr. (fig.) jessi malsigûr tra plui tindincis, lâ indevant cence sigurecelis personalitâts grandis e piçulis de politiche uficiâl no àn savût fâ nuie altri che pendolâ di ca e di là tant che musets picjâts te stangje (Josef Marchet, Di bessôi)
    Sin. bagolâ , cloteâ , clupignâ , niçâ , triculâ , esitâ , vagolâ
  4. v.intr. (fig.) vê une cierte inclinazion o preferencedi gno nono Berto jo mi visi la tenarece. Tra me e i miei fradis, lui al pendolave de mê bande (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
  5. v.intr. jessi li li par pierdi l'ecuilibri, cul pericul di colâi mole, sence tancj compliments, un papin cui flocs, di chei cui bregons di fieste, in sumis. Dopo la bulade al ziruche, parcè che el sfuarç lu à fat pendolâ, e al bacane, beât (Arturo Feruglio, I stivâi di Zuan Batiste); Madin al sburtà indentri de taule la scudiele, al jevà sù pendolant e al jessì tal curtîl (Dino Virgili, Come tornâ fruts)
    Sin. bagolâ , cloteâ , clupignâ , niçâ , scantinâ , triculâ , zighiâ , dandanâ , balâ
    1. no rivâ a stâ impins o a tignî sù il cjâf par vie de sium, dal sens di imbast o sim.al pendolà ancje un pôc, e dopo un altri pôc si pleà jù daûr cope rangussant: al durmive come un çoc (Luigi Gortani, Sant Pieri e la code da vacje); a pendolavin di sium dopo dute la gnot passade cence sierâ lûs (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
  6. v.intr. (fig.) pierdi fuarce e salûttantis [presoneris] a pendolin a Buchenwald di une robe o chê altre, e massime di riscjalt dai budiei (Ivano Urli, Storie di Vera); la anime si inflapìs e e pendole come une plante cence aghe (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)